Ne vom obişnui unul cu celălalt până când dragostea va deveni reîncarnare

      Se reciclează iubirile, în împreunarea asta putredă de inimi

 dezlănţuite

oamenilor ciclici le lipseşte aerul

noi ducem lipsă de barbaritate castă, de dragoste încă nedeschisă,

virgină.

amanţii au coarde sensibile

disponibile sufletelor nedescifrate

noi rămânem cu moartea.

rămânem cu moartea

cu aerul ăsta mizer de oraş

cu claustarea nuanţelor noastre empirice

trăim cosmogonia deziluziilor ataşate de fiecare braţ drept

de fiecare coastă ruptă şi lipsită de bărbăţie.

rămânem unul cu celălalt

până când plictiseala va face din noi obiecte de artă

până când umerii noştri atât de obişnuiţi unul cu altul

se vor uni macabru, diavolesc

într-o singură încordare

într-un singur mănunchi de suflete cu două măşti şi jumătate

până când palmele vor forma un căuş ostenit de acelaşi scris ofensat,

până când ne vom turna în ureche consolările interioare, schimnice

şi ne vom obişnui unul cu altul

în existenţa asta care-şi târâie paşii tot mai aproape de moarte

    Ne vom obişnui unul cu celălalt până când dragostea va deveni

    reîncarnare.