Se reciclează iubirile, în împreunarea asta putredă de inimi
dezlănţuite
oamenilor ciclici le lipseşte aerul
noi ducem lipsă de barbaritate castă, de dragoste încă nedeschisă,
virgină.
amanţii au coarde sensibile
disponibile sufletelor nedescifrate
noi rămânem cu moartea.
rămânem cu moartea
cu aerul ăsta mizer de oraş
cu claustarea nuanţelor noastre empirice
trăim cosmogonia deziluziilor ataşate de fiecare braţ drept
de fiecare coastă ruptă şi lipsită de bărbăţie.
rămânem unul cu celălalt
până când plictiseala va face din noi obiecte de artă
până când umerii noştri atât de obişnuiţi unul cu altul
se vor uni macabru, diavolesc
într-o singură încordare
într-un singur mănunchi de suflete cu două măşti şi jumătate
până când palmele vor forma un căuş ostenit de acelaşi scris ofensat,
până când ne vom turna în ureche consolările interioare, schimnice
şi ne vom obişnui unul cu altul
în existenţa asta care-şi târâie paşii tot mai aproape de moarte
Ne vom obişnui unul cu celălalt până când dragostea va deveni
reîncarnare.
Flavia, dintr-o stare de genul acesteia pe care ai avut-o cand ai scris poezia asta se pot naste multe opere de arta, dar ai grija si de optimism!;) Poezia e de domeniului genialului!
RăspundețiȘtergereVery nice picture...I like this.
RăspundețiȘtergeregreetings, Joop
imi place!
RăspundețiȘtergereFrumos...
RăspundețiȘtergere