Poem cu statut liric

#o haită de lupi îmi umblă prin suflete

am îndrăznit, m-am uitat la mine

mi-am redescoperit cele şapte suflete în agonie

erau într-o încercare de moarte

aşa cum sunt mai toate bucăţile de carne care vor să aibă mâini şi picioare.

mi-am revăzut toate literele, purtând încă

semnul degetelor în ele

şi urmele de pantof cu care le-am zdrobit

când nu voiau a-mi da ascultare,

mi-am găsit cugetul pierdut

şi amforele pline cu spaţii demne de lirism

mi-am revăzut credinţa, iubirea,

amanţii uitaţi, picioarele de lemn din care fabricam inimi.

#grozavă nebunie zăcea în mijlocul acestui trup

ca o ultimă strigare a artei

ca o ultimă strigare a artei.

am îndrăznit, m-am uitat în mine

atingându-mi pentru ultima oară raţiunea

era dogmatică, înclinată spre pragmatism

spre uşile care se închid mereu...

stătea cu spatele la mine

scuipând printre ideologii...

mi-am revăzut tinereţea, umerii zdrobiţi

scrierea sfârşită...

#am murit...dar am murit urcând.