Vom păstra o linişte, o amintire şi-un somn
neantul e mai raţional decât inima mea
acum când iubirea mă răscumpără
când îngerii-mi sunt aşezaţi în plutoane
renegând existenţa ta pe pământ.
vom păstra o linişte, o amintire şi-un somn
la al miilea ceas din noapte
când trebuie încă să adâncim mistere
acum, în faţa ultimului sărut al epocilor noastre.
Povesteşte, povesteşte-mi iar cum era înainte de lume
când braţele noastre se căutau metaforic
atingându-se crepuscular
într-o împreunare de imensă, neajutată iubire
scăldându-ne inimile în cupe tulburătoare de vin şi amor
povesteşte-mi, pentru ultima oară, cum era dragostea ta pentru mine
cum ne era viaţa, destinul
în faţa uimitoarelor dezvăluiri ale iubirii.
Spune-mi, spune-mi cu patimă
că nu-mi vei uita mâinile, chipul, numele
spune-mi că vom păstra întotdeauna
o linişte, o amintire şi-un somn.
