Scriu cu greutate, Dumnezeule
m-au părăsit puterile, mâinile
pământul nu oferă îngăduinţă, doar pedepse capitale
trăiesc cu greutate, Dumnezeule
nu cunosc pocăinţa
nu cunosc palmele care m-au plămădit
-aş vrea să ştiu dacă sângele Tău zăboveşte în mine-
trăiesc alegoric, mor alegoric,
nu ştiu ce culoare au ochii Tăi
nu ştiu dacă oamenilor mari le creşte şi sufletul
căci văd că mie mi-a rămas cam strâmt…
nu Te mai ştiu, Dumnezeule
parcă rănile Tale au fost plăsmuite
îngrămădite în veacurile testamentare
-uneori mi-aş dori cerul numai pentru că e singurul
care Îţi cunoaşte răsuflările-
pământul îmi pare mai plans ca ieri
poate că e de vină toamna
m-au părăsit puterile, gândurile
m-a părăsit imaginaţia, dragostea
aş vrea doar să Te văd, Dumnezeule
aş vrea să-mi spui că sângele Tău zăboveşte
în mine…
