Toate pozele, poeziile si picturile sunt proprietatea STANCIU FLAVIA, asa ca nu ai de ce sa-mi copiezi sau sa-mi stergi aiurelile...
Campanie anti-furt
Incalcarea dreptului de autor se pedepseste conform legii nr. 8/1996.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Popas




     Mă gândesc că trebuie să încep să aspir la o cunoaştere exhaustivă a lucrurilor care iau proporţii în jurul meu. Am totuşi certitudinea, in intimo meo, că nu voi găsi niciodată ceea ce caut. Stă în natura adevărurilor generale să menajeze omul pe care îl chinuie, îndeajuns de mult încât să nu se dezbrace în faţa lui, nu prea puţin de teamă să nu-i sfredelească  naivitatea curiozităţii.

miercuri, 27 iulie 2011

Rotund


 
Ne naştem cu fiecare ploaie autumnală,
cu fiecare cadenţă a paşilor care măsoară distanţa
dintre moarte şi dragoste

suntem ca două animale de pradă
legate la ochi şi la inimi
ghidându-se doar după mirosul carnal...
suntem ca două tâmple răsfrânte, golite de raţiune
aşezate undeva deasupra oraşului
scârţâind zgomotos când trebuie să se adune...
#am iubit necunoscuţi
ai iubit mistere...

m-am născut cu spatele la dragoste
genunchii mi-au fost zdreliţi încă de la început
stam singură cu ochii în cârje
cu mâinile legate alegoric în faţă.
Călcâiele-mi atingeau conceptul,
eram ciclică, rotundă-n uimire...
stam singură pe margini din tine
cu palmele pansându-ţi iubirea
ca nu cumva pe zi ce trece să se micşoreze.
#Am iubit necunoscuţi
ai iubit mistere...



duminică, 24 iulie 2011

Catharsis






Pleoapele-mi sunt pleoape peste ochii tăi,
Mâinile, mâini peste gura ta...
faldurile buzelor tale s-au răsfrânt dintotdeauna
ca sângele martirilor căzuţi pe cruce
ştiind aprioric că-l vor vedea pe Dumnezeu.
ai trecut cu suflare de om peste cugetul meu
ai zdrobit căutarea mea neîncetată, neistovită, seculară
ai calculat cât îmi va lua să te iubesc neîncetat
ai plagiat marile săruturi ale vremurilor noastre
ai tras cuvintele de şireturi
ai oprit căutarea lor perpetuă, catharsis-ul lor de final de poezie,

#ai uitat ecuaţiile iubirii.

De-atunci plouă în sufletul meu
cu jocuri murdare de schimb de memorii
ai un zâmbet ludic, diavolesc
de fiecare dată când îţi spun că mă uiţi,
de fiecare dată când mă încurci cu urmele de coaste
înfipte în carne, în tâmple

#de-atunci e o înserare mai grea între uşiorii inimii mele
e o încarcerare de moarte a îngerilor mei,
rămaşi fără urme de cer între umeri...

joi, 21 iulie 2011

Coconul 1


 



Să stăm pentru un moment cu faţa la noi
să ne pedepsim pentru că am crezut şarpele şi l-am renegat pe Dumnezeu
să ne pedepsim pentru că suntem colerici, analfabeţi, mai mereu rămaşi în urmă
să ne pedepsim pentru că nu suntem recunoscători şi pentru că
nu am înţeles până acum tot ce implică iubirea.

***

versificăm tăcerea dintre noi
ardem catalitic
căci nu se poate altfel...
Avem o povară substanţială, sisifică,
alăptăm necugetat idei diavoleşti
cu degetele lipite de ochiul din mijloc
creştem talmudic, după lege
iubim talmudic, după lege.
Câte lucruri n-am văzut, acolo
unde nu-i nimic de privit
câte guri nu am sfărâmat , acolo
unde cuvintele curgeau cu uimire...

***


cât am pierdut cu poetul ăsta al meu,
l-am văzut zilele trecute, la colţ de stradă
vindea faguri de miere...

marți, 19 iulie 2011

Oamenii care aduc ploaia




Printre prinşii de război ai inimii tale
nu-mi mai număr nefiinţele
m-ai slobozit, un gol fără nume zace
-în mine şi tine-
iar eu, din centru,
răzbat anecdotic supunându-l pe cel mai mic dintre noi;
am un munte de zei gata să sară în apărarea mea
şi a noastră
despărţirea nu înseamnă întotdeauna minus unul
rămân doar eu
eu si cu mine, gata întotdeauna de război
împotriva iubirilor ca tine,
niciodată calculate până la final,
cu margini deşănţate, unghiuri particulare pline cu cifre şi cifre.

# Noi doi suntem primi,
un singur divizor comun stă ca mărturie a naşterii
din aceeaşi femeie
mă uit la noi dimineaţa devreme, ca un radical dublu ne despărţim
dezlegând uşor exponenţii firii tale,
inima mea e cu o măsură mai mare
am o infinitate de semidrepte uzate, înălţate din piept şi din gură
...inversabil trigonometric...
Cândva alaltăieri ai plecat,
lucrurile tale nu mai atârnau,
ai lăsat în urmă miros de madlene şi cafea
urme monotone ale trecerii tale prin faţa razei,
prin faţa lui Dumnezeu-
în vise îmi apari doar ca o rădăcină raţională,
ca o iubire reductibilă
ţi-am uitat gustul.

Există o teoremă care spune că oamenii solitari
au marele avantaj că se aud pe ei înşişi
solitudinea mea îmi dă de gândit
în fiecare punct zace un plan
obişnuiam să fim concurenţi,
concentrici uneori,
uimiţi şi goi în faţa dragostei
la fel ca
Noe când a văzut pentru prima oară ploaia...


inima mea stă înfăşurată într-o alegorie în dungi
proiecţia ta în mine, atinge
limitele inferioare ale haosului
ale dezgropării nefiinţei din fiinţă
a trecut ceva vreme de la ultima noastră cruciadă
obişnuiam să avem aceleaşi riduri,
aceleaşi cute primordiale ale apăsării
oasele noastre erau făcute din aceeaşi ţărână
femeia va rămâne întotdeauna datoare cu o coastă
gândurile ne ieşeau prin pori
respiram aceleaşi guri de aer, sacadat, ritmic.

nu îmi dau seama când,
în ce moment al căutării mele sisifice
te-am pierdut
ca pe un copil mic căruia nu-i mai simţi mâna
transpirată
a fost o iubire frugală, plesnită pe alocuri
păcat că noi nu am văzut asta la început
semăna izbitor cu un măr pârguit...

# e timpul să cobor acum,
am scăpat cu visele întregi
dar nu ştiu cum îţi e ţie... 

Despre mine

Fotografia mea
Trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec