pe tărâmurile de sub cer
timpul cade adesea în picuri
oamenii au golgote încrustate în ceafă
pe care le mută spasmodic
după un umăr pe altul
zorile se ivesc alene, cu susul în jos
cu roua căpătâi
nimeni nu cugetă, căci existenţa tuturor
stă în pregetare
#pe tărâmurile de sub cer
fructele nu s-au dumirit
creşterea lor încă mai aşteaptă oameni...
