[ Bărbaţii trec prin sufletul femeilor
încălţaţi, cu ghetele pline de noroi
scuzându-se apoetic apoi
de murdărie, de deranj. ]
***
în ziua în care mi te-ai făcut cunoscut
eram umbrită de curbe premergătoare
aveam coastele înnădite dezirabil
şi desenam ambiguu pe tivul rochiei
tot ceea ce avea să se întâmple.
În ziua în care te-am cunoscut
încarceram cuvinte aidoma
nebunilor care-şi scriu memoriile pe şerveţele
şi se gândesc în fiecare seară
la un catharsis cât mai cuprinzător şi edenic.
se scurgea din mine poezia,
căci dragostea te face să pierzi bucăţi din neajunsurile tale
devenisem telurici
lăsam urme volatile de călcâie peste toate paginile
împreunându-ne genele pentru o reflectare cât mai ingenioasă
a unuia în celălalt...
nu eram niciodată
căci
umbrele oamenilor nu se preling decât dacă
sunt conştiente de întuneric.
Nu eram
....
niciodată.
O imagine foarte realista a imposibilitatii de unitate perfecta! Foarte frumos scrisa!:-*
RăspundețiȘtergereIt's again very nice Flavia,
RăspundețiȘtergereand also good music.
greetings, Joop
@Sedina: Multumesc mult:)...
RăspundețiȘtergere@Joop Zand: Thanks for your visit:)
The soul has its mists, its suns and its thunderstorms...
RăspundețiȘtergerea wonderful photo..
have a good and beautiful time Flavia..:o)
inn fiecare seara te transformi in ceea ce iti doresti sa spui si castigi fiind asa din ce in ce mai multa poezie!
RăspundețiȘtergere@clo: i'm glad you're here:)...thanks for your visit:)
RăspundețiȘtergere@Anonim: Multumesc pentru ca citesti:)...sa scriu in poezie exact ceea ce simt e mai mult decat mi-as dori:)... sa ai o saptamana frumoasa!