Chilipir

Dragostea nu ştie să danseze vals

dragostea are vicii

încetează să mai cauţi puritate în ea...

***

Înainte de toate ar trebui să mă analizezi

să te asiguri că nu sunt

măsluită

platonică

ar trebui să mă înveţi pe de rost

să ştii ordinea vocalelor în mine

cursul pe care mi-l ia spiritualitatea

neliniştea

ar trebui să aştepţi să-mi golesc buzunarele

de cicatrici acoperite cu anvelope...

să aştepţi să scap de lumină

de altfel

ultima descotorosire

de care am parte...

apoi te poţi înfrupta

poţi refolosi părţile care mie-mi sunt

de prisos

adaptându-le...

la anul te voi iubi la fel

presimt

că dragostea nu expiră

peste doi ani

aş putea să te iubesc şi mai mult.

sar peste acest „timp refolosit”

aş vrea doar să stai acolo

şi să vezi degradarea la care sunt supuse femeile

la mâna a doua...

mirosea a pâine caldă

atât rămâne o femeie goală şi un scaun

m-am înlăturat cu greutate

trebuia să vezi ce inimă grea am avut când am plecat.

[îmi număram degetele

ciudat, depăşiseră perfecţiunea lui şapte...]