E doar o chestiune de cer si pamant. Totul tine de cum sa treci prin fiinta fara sa te uzi. Daca discutam despre limite devine o problema de tarana, dar daca ne reintoarcem la posibilitatea de a le dezintegra ne integram brusc intr-o chestiune a cenotafurilor divine...si pana la urma de ce nu am face-o? A vorbi despre fiinta ta si cu precadere despre sufletul tau fara a-l cunoaste si fara a incerca sa-i intelegi ecuatia ar trebui sa-ti incrusteze oarecum viata. A vorbi insa despre aceasta cu siguranta ca nu le vei intelege niciodata pe deplin aduce putin cu propria cunoastere, sau macar cu un inceput bun. Un sfat gratuit? Uneori merita sa te si uzi...