Am început să mă îndoiesc
nu ştiu sigur ce parte a vorbit în numele meu
am visat că moartea este singurul motiv pentru
care oamenii iubesc
încep să-mi dau crezare- mă gândesc
că dragostea e genul de sentiment
care nu oferă indulgenţe
bărbaţii cutreieră femeile
femeile cutreieră bărbatul
toamna dăruieşte nelinişti
plesnind adesea cugetările care se opun firii
când e frig trebuie să te supui legilor imorale
aşa se judecă în ultima vreme
pentru cei mai mulţi dragostea ţine de cald
însă noi ştim că iubirile nu se consumă alene pe oameni
vânzându-şi trupul, carnalităţile
-noi ştim însă că iubirea e despot
în ea sălăşluiesc mii de femei cu piepturi uşurate
în ea sălăşluiesc lagărele sentimentale-
Superb...aproape ireal de frumos...
RăspundețiȘtergerenu ştiu sigur ce parte a vorbit în numele meu, dar sunt sigur ca partea aceea a spus ce avea de spus mai bine decat mine si imi place mult!
RăspundețiȘtergeredragostea e un sentiment egoist, de ce ar face indulgente? de asta devine un "lagar sentimental" uneori..frumoasa poezie, imi place stilul tau:)
RăspundețiȘtergereda... frumos, dar rar, ca vinul de Cotnar! cel adevarat!
RăspundețiȘtergerePoezia asta ti se intipareste in piele si o respiri cu inima uneori!
sarbatori fericite!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult:)...si tie iti doresc la fel!
RăspundețiȘtergere