Când pleci ai un fel ciudat de a spune
la revedere
ca şi cum ai pălmui speranţele feminine
violându-le nesaţul de a te avea din nou...
regret totuşi că nu am avut neruşinarea sfântă
de a te privi în ochi şi a-ţi spune că
-dacă mi-ai cere-
m-aş culca în tine
şi tâmplele-ţi mi-ar fi cuget
şi buzele-ţi pleoape peste firile mele
că
-dacă mi-ai cere-
aş putea putea înjura dragostea aşa cum fac bărbaţii
mi-aş repudia manierele şi bunul simţ
şi m-aş angaja cu jumătate de normă
în slujba dragostei pământene...
regret totuşi că am fost nevoită
să recurg la uitare
şi că nu am aflat niciodată
care e simetricul iubirii pe linia frântă a femeii.
"Violându-le nesaţul de a te avea din nou..." ce frumos spus...:x
RăspundețiȘtergereŞi ai plâns, ai plâns, ai plâns...
RăspundețiȘtergereuitarea curge odată cu timpul.
RăspundețiȘtergerebravo!
Frumos !multumesc pt. sustinere!
RăspundețiȘtergereO știu pe fata asta de când era mică, așa-i?
RăspundețiȘtergereE atât de frumușică și fotografia e superbă.
-Simina-
da...e la fel de scumpa:)...statea in blocul de langa Katy
RăspundețiȘtergereDa, da. In bloc cu Samira. Si are un frate care canta la pian. Si daca nu ma insel o cheama Beti. :D (eu asa imi aduc aminte)
RăspundețiȘtergereda..:)... stii ca zicea caty ca nu poate sa doarma din cauza pianului?:))):)))
RăspundețiȘtergerePuneti-va de acord si imi ziceti si mie si eu va spun daca pot sau nu. Cred ca e cel mai bine asa.:*
RăspundețiȘtergere