Poezia nu s-a născut poezie de dragoste...

Să ne ferească Dumnezeu
de acea dragoste clasică,
pudică, neîmpărtăşită.
E cea mai tristă epopee
ce poartă sub ea
numele tuturor umilinţelor.
Am ură, reneg şi mă tem
de acea dragoste
de acea pudică, neîmpărtăşită dragoste,
pe care proştii o numesc poem.
Mi-e teamă să scriu poezie
nebună poezie de amor,
fără să cad răpusă de moarte lirică,
cugetător,
liniştit,
voluntar,
ca bătrânii poeţi ce-şi
aşteaptă decesul,
murmurând decenii, reînviind veacuri,
schizofrenici, nebuni, murdari de cuvinte.