Urban...

Am creat special un oraş numai
al nostru
privat oamenilor de dincolo de noi,
de însămi, de însuţi...
Întotdeauna ai avut un fel aparte
înclinat spre uman
uşor obsedant poetic, artistic
ai moştenit graţios defectele strămoşilor tăi
iar mie mi-ai dăruit mereu
câte puţin din fiecare.
S-a întâmplat ca în Eden
numai că am schimbat exponenţii.
Ai câte puţin din mama şi tatăl tău
aceeaşi bunătate şi înclinaţie
spre bătrâneţe.
Ai ceva din mine, din Eva
poate sarcasmul sau
"intoleranţa la mere"
Mi-aş dori ca toate nopţile
să le petrecem sub luna plină
pe care o umflam de fiecare dată
mereu mai mult ca înainte
în speranţa de a avea o lume
argintie, aurie, roşie uneori
după bunul nostru plac.
Primăverile noastre au însă
totdeauna prevestirea morţii
poate pentru că inevitabil
asociez începuturile frumoase
cu o premoniţie diabolică
a ruperii...
E interesant să observ
cum îţi bei cafeaua în fiecare dimineaţă
jenându-te copilăresc de urmele
roşii pe care le las pe curbura
palidă a cănii,
de inima ta şifonată,
de şuviţele ciufulite, încâlcite,
de cutele din jurul gâtului
atunci când te încruntai în faţa
inimii mele.

Singurul lucru care mi-ar plăcea
să nu se întâmple în oraşul
nostru
ar fi să nu te prostituezi în faţa
iubirii.