Reculegere pentru viaţă

Seva îşi continuă drumul prin cercuri concentrice
iar tu nu vei putea
nicicând să-mpiedici infestarea ţesuturilor
lemnoase.
Urcă la fel de limpede ca viaţa
în uter
iar tu nu vei putea
niciodată s-o sorteşti pieirii.
Dacă ai privi puţin
în jos ai observa că
inima ta e mai lăsată.
La cei o mie de ani ai săi
imploră iubirea să nască fecioare
işi striveşte amanţii, ibovnicii
ajunge la capătul strâmb al uitării de oameni.
Din sud vine actorul
nestingherit de tine
îşi scoate picioarele din buzunare.
Te întorci după vântul de ieri
care trece prin tine
ca viaţa prin oase
iar tu nu vei putea
niodată să-i răsfoieşti
timbrele, vuietul
castitatea, alcovul.
Din nord vine o inimă
o inimă ca un peşte.
Ai solzi, ai coadă
traversezi grăbit fără să-ţi pese
doar e Roşu, e Verde…
vulgaritatea din tine zbiară pe foaie
dar totuşi mâna ta continuă să scrie
îţi spui: „Literele nu roşesc”
doar e Roşu, e Verde...