Printre prinşii de război ai inimii tale
nu-mi mai număr nefiinţele
m-ai slobozit, un gol fără nume zace
-în mine şi tine-
iar eu, din centru,
răzbat anecdotic supunându-l pe cel mai mic dintre noi;
am un munte de zei gata să sară în apărarea mea
şi a noastră
despărţirea nu înseamnă întotdeauna minus unul
rămân doar eu
eu si cu mine, gata întotdeauna de război
împotriva iubirilor ca tine,
niciodată calculate până la final,
cu margini deşănţate, unghiuri particulare pline cu cifre şi cifre.
# Noi doi suntem primi,
un singur divizor comun stă ca mărturie a naşterii
din aceeaşi femeie
mă uit la noi dimineaţa devreme, ca un radical dublu ne despărţim
dezlegând uşor exponenţii firii tale,
inima mea e cu o măsură mai mare
am o infinitate de semidrepte uzate, înălţate din piept şi din gură
...inversabil trigonometric...
Cândva alaltăieri ai plecat,
lucrurile tale nu mai atârnau,
ai lăsat în urmă miros de madlene şi cafea
urme monotone ale trecerii tale prin faţa razei,
prin faţa lui Dumnezeu-
în vise îmi apari doar ca o rădăcină raţională,
ca o iubire reductibilă
ţi-am uitat gustul.
Există o teoremă care spune că oamenii solitari
au marele avantaj că se aud pe ei înşişi
solitudinea mea îmi dă de gândit
în fiecare punct zace un plan
obişnuiam să fim concurenţi,
concentrici uneori,
uimiţi şi goi în faţa dragostei
la fel ca
Noe când a văzut pentru prima oară ploaia...
inima mea stă înfăşurată într-o alegorie în dungi
proiecţia ta în mine, atinge
limitele inferioare ale haosului
ale dezgropării nefiinţei din fiinţă
a trecut ceva vreme de la ultima noastră cruciadă
obişnuiam să avem aceleaşi riduri,
aceleaşi cute primordiale ale apăsării
oasele noastre erau făcute din aceeaşi ţărână
femeia va rămâne întotdeauna datoare cu o coastă
gândurile ne ieşeau prin pori
respiram aceleaşi guri de aer, sacadat, ritmic.
nu îmi dau seama când,
în ce moment al căutării mele sisifice
te-am pierdut
ca pe un copil mic căruia nu-i mai simţi mâna
transpirată
a fost o iubire frugală, plesnită pe alocuri
păcat că noi nu am văzut asta la început
semăna izbitor cu un măr pârguit...
# e timpul să cobor acum,
am scăpat cu visele întregi
dar nu ştiu cum îţi e ţie...
