Catharsis

Pleoapele-mi sunt pleoape peste ochii tăi,

Mâinile, mâini peste gura ta...

faldurile buzelor tale s-au răsfrânt dintotdeauna

ca sângele martirilor căzuţi pe cruce

ştiind aprioric că-l vor vedea pe Dumnezeu.

ai trecut cu suflare de om peste cugetul meu

ai zdrobit căutarea mea neîncetată, neistovită, seculară

ai calculat cât îmi va lua să te iubesc neîncetat

ai plagiat marile săruturi ale vremurilor noastre

ai tras cuvintele de şireturi

ai oprit căutarea lor perpetuă, catharsis-ul lor de final de poezie,

#ai uitat ecuaţiile iubirii.

De-atunci plouă în sufletul meu

cu jocuri murdare de schimb de memorii

ai un zâmbet ludic, diavolesc

de fiecare dată când îţi spun că mă uiţi,

de fiecare dată când mă încurci cu urmele de coaste

înfipte în carne, în tâmple

#de-atunci e o înserare mai grea între uşiorii inimii mele

e o încarcerare de moarte a îngerilor mei,

rămaşi fără urme de cer între umeri...