Ne naştem cu fiecare ploaie autumnală,
cu fiecare cadenţă a paşilor care măsoară distanţa
dintre moarte şi dragoste
suntem ca două animale de pradă
legate la ochi şi la inimi
ghidându-se doar după mirosul carnal...
suntem ca două tâmple răsfrânte, golite de raţiune
aşezate undeva deasupra oraşului
scârţâind zgomotos când trebuie să se adune...
#am iubit necunoscuţi
ai iubit mistere...
m-am născut cu spatele la dragoste
genunchii mi-au fost zdreliţi încă de la început
stam singură cu ochii în cârje
cu mâinile legate alegoric în faţă.
Călcâiele-mi atingeau conceptul,
eram ciclică, rotundă-n uimire...
stam singură pe margini din tine
cu palmele pansându-ţi iubirea
ca nu cumva pe zi ce trece să se micşoreze.
#Am iubit necunoscuţi
ai iubit mistere...
suntem orice si chiar totul in viziunea unui poet..
RăspundețiȘtergerePare un Zenit...ceea ce ţii în palmă...
RăspundețiȘtergerecat de intens...si cat de multe intelesuri... frumos.
RăspundețiȘtergereimi plac poemele care au valoarea unei marturisiri...felicitari!
RăspundețiȘtergere