Septembrie

Pasiunile sunt dame de companie.

au doar două atribute

ispita şi fuga…

dacă vrei să mă revezi

asigură-te, mai înainte de toate

că ţi-ai nivelat straturile inimii…

pentru tine iubirea e ca o mânuşă

o cauţ disperat numai când îţi este frig.

mă ocupă o potecă luminată

peste mine stau înşirate bănci, felinare,

frunze, peste care oamenii mici calcă nepăsător...

degetele mâinilor mele joacă un fel de dans al ploii

e ceva molcom, notoriu

ceva exasperant, puţin înclinat spre malpraxis.

Obişnuiam să ne topim pleoapele, să avem aceeaşi viziune a iubirii

obişnuiam să  turnăm tâmplă din tâmpla noastră

şi sânge din sângele nostru

peste capete, atunci când făceam declaraţii de dragoste.

Am devenit o frântură de lege în gura ta

care poate să fie scuipată incomod, cu blesteme şi repulsii

Mă enervează depărtarea asta de mine,

fără iote, fără viziuni premeditate...

sunt ca o potecă, peste care mugeşte vântul

inundată tot mai adesea de o nelinişte neostoită

de o corvoadă seculară

de sute şi sute de decenii şi ere glaciare;

numai tu nu te oboseşti să dai o fugă prin inima mea.

O să fie un septembrie damnat

sub însemnele unei Dura necessitas

sub însemnele unei axfisieri cu pilule de abstinenţă

sub însemnele unei femei la singular.