Connaissances

Dacă priveşti ochii unui om iţi vei da seama

de mărimea sufletului

dacă îi priveşti mâinile vei ştii câte iubiri a ţinut între degete…

***

oamenii fac cunoştinţă cu ei înşişi

mai întâi de toate

îşi spun

„îmi pare bine să mă cunosc”

împărtăşesc interese, pasiuni

care nu au cum să fie altfel decât comune

ca divizorii matematicii

apoi, peste câţiva ani se îndepărtează

de teamă să nu afle prea multe

respingându-se în circumstanţe funeste

de parcă raţiunile lor nu se împletiseră

dizolvându-se în pragul fiecărei seri cu insomnii

de parcă

nu vorbiseră despre acelaşi Dumnezeu cu palme ţintuite

despre aceeaşi fată sau băiat care i-au ţinut extatici

despre frumuseţile vieţii

despre peregrinării în căutarea celor ca ei

şi a celor care nu sunt ca ei...

de parcă nu se născuseră în aceeaşi toamnă

cu acceaşi apăsare a lăsării cerului în urmă

în urma lor şi în urma celor ce vor veni după

de parcă cei ce se vor naşte din ei nu îi vor numi

mamă sau tată

de parcă nu aveau acceaşi linie a buzei

aceeaşi curbură apăsată a umerilor...

se vor despărţi mai repede decât a durat naşterea lor

într-o zi în care plouă

pentru că se gândesc că ploaia şterge urmele strămoşeşti

rămânând imobili, dezabuzaţi

până în ziua în care îşi vor da seama că sunt acelaşi lucru

ca sinonimele care zbiară periodic după aliaţi

şi se vor cunoaşte iar

într-o încercare teribilă de asanare a celuilalt

întrebându-se coleric

dacă s-au mai vazut înainte...

îşi dăduseră seama în final

că  nu asemanarea apropie lucrurile, ci diferenţele care le unesc într-un mod
armonios.