duminică, 27 iunie 2010
Regăsire
Într-o zi vom cădea răzbiţi pe pământ,
cerul va înceta a ne mai fi casă
vei purta în păr, la fel ca în zilele de altă dată
aceeaşi inocenţă plăpândă
iar eu ma voi scula din moarte
cu părul plin de sare
şi cu buzele pline de paleative ale despărţirii noastre brute.
În piept îţi vor înflori trandafirii
iar noi ne vom vedea tineri.
Ne vom întâlni pe aceleaşi margini de cuvinte
cu braţele deznădăjduite,
dezbrăcate de atingerea de odinioară.
Vei ascunde-ntre degete limitele pământene
iar eu îţi voi şopti ca întotdeauna:
„N-ai inimă...e doar o piatră care oscilează.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- ```*Wo [-] In*```
- Trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec
Abordarea este foarte faină!
RăspundețiȘtergereEste atata candoare in versurile tale..
RăspundețiȘtergereatatea nuante printre linii.
Cuvintele sunt de prisos.
Cat de intelepti sunteti voi, copiii cu iubirile, si temerile, si nelinistile voastre!
superb:X:X:X:X
RăspundețiȘtergereimi place mult desenul,linia,umbrele totul e foarte stilizat:*
felicitari!!!:*:*:
da, imi place, o sa recitesc aceasta poezie!
RăspundețiȘtergeree foarte fain..supeeeeerrr! sincer
RăspundețiȘtergeremersi, mai am si eu cate o scapare in poezie. Interesant desenul :)
RăspundețiȘtergereSi uite ca nimeni n-a vorbit si despre lucrarea de dinaintea versurilor.
RăspundețiȘtergereExcelenta pictura! Cele mai sincere felicitari, Flavia!
Unde le-as putea vedea si pe celelalte?
alte desene poti vedea la postari mai vechi la luna februarie( Arta este o colaborare intre Dumnezeu si artist...)...multumesc pt cuvinte:)
RăspundețiȘtergere