L-am rugat pe tata
azi dimineaţă, tocmai când zorile se crăpau de zori
să-mi spună din ce sunt făcute
inimile bătbaţilor.
„Din vin, mi-a spus, d-aia sunt mereu ameţite”.
Două zile pe săptămână
mă îndrăgostesc de acelaşi om
dar de fiecare dată îmi apare altfel
parcă nu mai seamănă cu el
găsesc adeseori urmele mele
în bolta palmelor lui
deşi ştiu că nu m-ai iubit niciodată
două zile pe săptămână am viziuni
cu privire la vreme
la ploaia care ştie să sărute cel mai bine
obraji, coaste şi umeri
care ştie să despartă iubiţii care nu au fost niciodată iubiţi
uneori mă gândesc cum ar fi
să te iubesc
puţin mai mult de două zile pe săptămână
poate atunci aş avea viziuni realistice, periodice
despre cât de repede avansează dragostea la bărbaţi
sau cât timp îi ia să ajungă în tâmple,
poate atunci aş afla cum să-mi dozez iubirea
în aşa fel încât să nu te văd niciodată beat.
frumos poem!...m-am gandit si eu de multe ori la dozarea iubirii...dar n-am reusit s-o fac. si-atunci am ales tot betia inimii...
RăspundețiȘtergereWonderful work Flávia.....compliments.
RăspundețiȘtergeregreetings, Joop
si eu am incercat de multe ori faza cu ''dozarea inimii'' dar imi placea atat de mult ca am dat adaugat.. am mai adaugat... pana sa ma imbat.
RăspundețiȘtergereDoamne cat de minunat...
RăspundețiȘtergereEu zic totusi ca inimile barbatilor sunt facute din alcool pur. nu din vin
Nu te lua dupa S,C.crede-l pe tatal tau -cel mai bun vin care exista! Felicitari
RăspundețiȘtergeresi sunt femei imbatate de amor
RăspundețiȘtergere